30 000 nemultumiti prezenti,60 000 pretind altii...dar cui ii pasa?

stiri de ultima ora....vorba vine...tara arde si baba se piaptana....la sedinta de urgenta din guvern,in loc de discutii legate de solutionarea crizei REALE din tara...ai nostrii mindrii liber alesi propun o lege prin care sa se tipareasca si sa se predea in limba maghiara in anumite locatii...nu le enumar ca ma apuca pandaliile...ete sictir...daca de miine in loc de ROMANIA scrie pe harta UNGARIA sau CHINA sau altceva,ma apuc de invatat noua limba oficiala...dar macar sa fie ca in tara care ne "cotropeste".

asta e...poporul romin NU STIE sa se conduca...avem destule exemple.

pina si "smecherul" cu nasul coroiat zice...baga mina in borcanul cu miere,dar lasa sa mai si picure pe linga la fraieri...

banc tipic pentru situatia actuala: ortodox,catolic si evreu

ortodoxul--fac un cerc,arunc banii in sus,si ce pica in cerc e a lui doamne-doamne,restul al meu

catolicul--- idem dar ce pica in cerc e al lui restul la Cel de sus

evreul--(ca si politicienii nostrii) arunc in sus si isi tine doamne-doamne cit vrea...ce pica..pica...

Un apartament bine aerisit, compus din trei încaperi principale, având terasa cu geamlâc si sonerie. În fata, salonul somptuos, al carui perete din fund este ocupat de o biblioteca de stejar masiv, totdeauna strâns înfasurata în cearceafuri ude... O masa fara picioare, bazata pe calcule si probabilitati, suporta un vas ce contine esenta eterna a „lucrului în sine", un catel de usturoi, o statueta ce reprezinta un popa (ardelenesc) tinând în mâna o sintaxa si... 20 de bani bacsis... Restul nu prezinta nici o importanta. Trebuieste însa retinut ca aceasta camera, vecinie patrunsa de întuneric, nu are nici usi, nici ferestre si nu comunica cu exteriorul decât prin ajutorul unui tub, prin care uneori iese fum si prin care se poate vedea, în timpul noptii, cele sapte emisfere ale lui Ptolemeu, iar în timpul zilei doi oameni cum coboara din maimuta si un sir finit de bame uscate, alaturi de Auto-Kosmosul infinit si inutil...

A doua încapere, care formeaza un interior turc, este decorata cu mult fast si contine tot ceea ce luxul oriental are mai rar si mai fantastic... Nenumarate covoare de pret, sute de arme vechi, înca patate de sânge eroic, captusesc colonadele salii, iar imensii ei pereti sunt, conform obiceiului oriental, sulemeniti în fiecare dimineata, alteori masurati, între timp, cu compasul pentru a nu scadea la întâmplare.

De aci, printr-o trapa facuta anume în dusumea, se ajunge, din partea stânga, în o subt-pamânta ce formeaza sala de receptie, iar din partea dreapta, prin ajutorul unui carucior pus în miscare cu manivela, se patrunde într-un canal racoros, al caruia unul din capete nu se stie unde se termina, iar celalalt, la partea opusa, într-o încapere scunda, cu pamânt pe jos si în mijlocul careia se afla batut un tarus, de care se afla legata întreaga familie Stamate...

II

Acest om demn, unsuros si de forma aproape eliptica, din cauza nervozitatii excesive la care a ajuns de pe urma ocupatiilor ce le avea în consiliul comunal, este silit sa mestece, mai toata ziua, celuloid brut, pe care apoi îl da afara, farâmitit si insalivat, asupra unicului sau copil, gras, blazat si în etate de patru ani, numit Bufty... Micul baiat, din prea multa pietate filiala, prefacându-se însa ca nu observa nimic, târaste o mica targa, pe uscat, în vreme ce mama sa, sotia tunsa si legitima a lui Stamate, ia parte la bucuria comuna, compunând madrigale, semnate prin punere de deget.

Aceste ocupatiuni îndeajuns de obositoare îi fac, cu drept cuvânt, sa se amuzeze, si atunci, ajungând uneori cu îndrazneala pâna la inconstienta, se uita tustrei cu benoclul, printr-o spartura a canalului, în Nirvana (care se afla situata în aceeasi circumscriptie cu dânsii, începând lânga bacania din colt), si arunca în ea cu cocoloase facute din miez de pâine sau cu coceni de porumb. Alteori, patrund în sala de receptie si dau drumul unor robinete expres construite acolo, pâna ce apa, revarsându-se, le-a ajuns în dreptul ochilor, când cu totii trag atunci, de bucurie, focuri de pistol în aer.

În ce priveste personal pe Stamate, o ocupatie care îl preocupa în gradul cel mai înalt este ca sa ia seara, prin biserici, instantanee de pe sfintii mai în vârsta, pe cari le vinde apoi cu pret redus credulei sale sotii si mai ales copilului Bufty, care are avere personala. Acest negot nepermis nu l-ar fi exercitat pentru nimic în lume Stamate daca nu ar fi dus lipsa aproape completa de mijloace, fiind silit chiar sa faca armata când era abia în vârsta de un an, numai ca sa poata ajuta, cât de curând, pe doi fratiori nevoiasi ai sai, cu soldurile scoase prea mult în afara, cauza pentru care fusesera dati afara din slujba.

Într-una din zile, lui Stamate, ocupat fiind cu obisnuitele sale cercetari filozofice, i se paru, o clipita, ca a pus mâna si pe cealalta jumatate a „lucrului în sine", când fu distras de o voce femeiasca, o voce de sirena, ce mergea drept la inima si se auzea în departare, pierzându-se ca un ecou.

Alergând de urgenta la tubul de comunicatie, Stamate, spre marea lui înmarmurire, vazu cum, în aerul cald si îmbalsamat al serii, o sirena cu gesturi si voce seducatoare îsi întindea corpul lasciv pe nisipul fierbinte al marii... în lupta puternica cu sine, pentru a putea sa nu cada prada tentatiei, Stamate închirie atunci în graba o corabie si, pornind în larg, îsi astupa urechile cu ceara împreuna cu toti matrozii...

III

Sirena deveni însa tot mai provocatoare... Ea îl urmari pe întinsul apelor, cu cântari si gesturi perverse, pâna ce o duzina de Driade, Nereide si Tritoni avura tot timpul sa se adune din larguri si adâncuri si sa aduca pe o superba cochilie de sidef o inocenta si decenta pâlnie ruginita.

Planul de seductiune al seriosului si castului filozof putea fi astfel considerat ca reusit. Abia avu el timpul sa se furiseze la tubul de comunicatie, când zânele marii îi si depusera, gratios, pâlnia în preajma locuintei sale, apoi, usoare, zglobii, în râsete si chiote nebune, disparura cu toate pe întinsul apelor.

Confuz, înnebunit, dezagregat, Stamate abia putu sa apara cu caruciorul prin canal... Fara a pierde însa cu totul sângele rece, azvârli el de câteva ori cu tarâna asupra pâlniei si, dupa ce se ospata cu putina fiertura de stevie, se arunca, din diplomatie, cu fata la pamânt, ramânând astfel în nesimtire timp de opt zile libere, termenul necesar ce, dupa procedura civila, credea dânsul ca trebuia sa treaca pentru a putea fi pus în posesiunea obiectului.

Dupa aceasta trecere de timp, reluându-si ocupatiunile cotidiane si pozitiunea verticala, Stamate se simti cu totul renascut. Niciodata nu cunoscuse el pâna atunci divinii fiori ai dragostei. Se simtea acum mai bun, mai îngaduitor, si turburarea ce o încerca la vederea acestei pâlnii îl facea sa se bucure si totodata sa sufere si sa plânga ca un copil...

O scutura cu un otrep si, dupa ce îi unse gaurile mai principale cu tinctura de iod, o lua cu sine si, cu legaturi de flori si dantele, o fixa alaturi si paralel cu tubul de comunicatie, si, tot atunci, pentru prima oara, istovit de emotie, trecu printr-însa, ca fulgerul, si îi fura o sarutare.

Pentru Stamate, pâlnia deveni de atunci un simbol. Era singura fiinta de sex femeiesc cu un tub de comunicatie ce i-ar fi permis sa satisfaca si cerintele dragostei, si interesele superioare ale stiintei. Uitându-si cu totul sacrele îndatoriri de tata si de sot, Stamate începu sa-si taie în fiecare noapte, cu foarfeca, legaturile ce-l tineau atasat de tarus si, spre a putea da frâu liber dragostei sale netarmurite, începu sa treaca din ce în ce mai des prin interiorul pâlniei, facându-si vânt în ea de pe o trambulina construita expres si coborându-se apoi în mâini, cu o iuteala vertiginoasa, pe o scara mobila de lemn,la capatul careia îsi rezuma rezultatul observarilor sale în afara.

IV

Fericirile mari sunt totdeauna de scurta durata... într-una din nopti, Stamate, venind spre a-si face obisnuita-i datorie sentimentala, constata cu uimire si dezamagire ca, din cauze înca nepatrunse, orificiul de iesire al pâlniei se strâmtase într-atâta, încât orice comunicatie prin el era imposibila. Nedumerit si totusi banuitor, se puse la pânda, si a doua noapte, necrezându-si ochilor, vazu cu groaza cum Bufty, urcat sus, gâfâind, fusese lasat sa intre si sa treaca. Pietrificat, Stamate abia avu puterea sa se duca sa se lege singur la tarus; a doua zi însa lua o hotarâre suprema.

Mai întâi îsi îmbratisa sotia devotata si, dupa ce-i dadu în graba o vopsea, o cusu într-un sac impermeabil, în scopul de a pastra mai departe, intacta, traditiunea culturala a familiei. Dupa aceea, în mijlocul unei nopti reci si întunecoase, lua el pâlnia si pe Bufty si, aruncându-i într-un tramvai, ce tocmai trecea la întâmplare, le facu vânt cu dispret în Nirvana. Totusi, mai târziu, sentimentul patern învinse, si Stamate, gratie calculeleior si combinatiilor sale chimice, reusi sa faca cu timpul, prin puterea stiintei, ca Bufty sa ocupe acolo un post de subsef de birou.

Cât despre eroul nostru, Stamate, pentru ultima oara catând prin tubul de comunicatie, mai privi o data Kosmosul cu ironie si indulgenta. Suindu-se apoi pentru totdeauna în caruciorul cu manivela, lua directia spre capatul misterios al canalului si, miscând manivela cu o staruinta crescânda, alearga si astazi, nebun, micsorându-si mereu volumul, cu scopul de a putea odata patrunde si disparea în infinitul mic.

nostalgie de primavara

din nou frig,a 3-a zi la rind...ei si?stiri la radio:se va da apa calda la populatie doar 8 ore pe zi,preferabil cind e lumea la lucru.

pentru cei care nu stiu cum e sa fie apa calda cu portia,luati aminte.

dai drumu la robinet,astepti intre 45-55 de minute,3-4 mc de apa,si va veni o leorcaiala de apa numai buna sa incalzesti o cana de ceai de la 16 grade la 17.

incerci sa faci undus rapid,dar pui dopul la vana,ca sa folosesti zoaiele scurse de pe tine sa "tragi" apa la WC-ul din dotare...nu de alta,dar cum platesti fiecare mc de apa,zici ca faci economie.

ATIT...nu mai am nervi sa debitez pe tema asta...si de fapt pe nici una.

auditie placuta si lectura usoara

Algazy este un batrân simpatic, stirb, zâmbitor si cu barba rasa si matasoasa, frumos asezata pe un gratar însurupat sub barbie si împrejumuit cu sârma ghimpata...

Algazy nu vorbeste nici o limba europeana... Daca însa îl astepti în zori de zi, în faptul diminetei, si îi zici: „Buna ziua Algazy!" insistând mai mult pe sunetul z, Algazy zâmbeste, iar spre a-si manifesta gratitudinea, baga mâna în buzunar si trage de capatul unei sfori, facând sa-i tresalte de bucurie barba un sfert de ora... Desurupat, gratarul îi servea sa rezolve orice probleme mai grele, referitoare la curatirea si linistea casei...

Algazy nu ia mita... O singura data s-a pretat la o asemenea fapta, când era copist la Casa bisericii; dar nu a luat atunci bani, ci numai câteva cioburi de strachini, din dorinta de a face dota unor surori ale sale sarace, cari trebuiau sa se marite toate a doua zi...

Cea mai mare placere a lui Algazy - în afara de obisnuitele-i ocupatii la pravalie - este sa se înhame de bunavoie la o roaba si urmat cam la doi metri de coasociatul sau Grummer - sa alerge, în goana mare, prin praf si arsita soarelui, strabatând comunele rurale, în scopul unic de a aduna cârpe vechi, tinichele de untdelemn gaurite si în special arsice, pe cari apoi le manânca împreuna, dupa miezul noptii, în tacerea cea mai sinistra...

Grummer are si un cioc de lemn aromatic...

Fire închisa si temperament bilios, sta toata ziua lungit sub tejghea, cu ciocul vârât într-o gaura sub podea...

Cum intri la ei în magazin, un miros delicios îti gâdila narile... Esti întâmpinat la scara de un baiat cinstit, care, pe cap, în loc de par, are fire de arnici verde; apoi esti salutat cu multa amabilitate de Algazy si poftit sa stai jos pe un taburel.

Grummer sta si pândeste... Perfid, cu privirea piezisa, scotând mai întâi numai ciocul, pe care ostentativ îl prelinge în sus si în jos pe un jgheab anume facut la muchea tejghelei, apare la urma în întregime... Face prin tot felul de manopere pe Algazy sâi paraseasca localul, apoi, insinuant, te atrage pe nesimtite în tot soiul de discutii - mai ales de sport si literatura - pâna ce, când îi vine bine, te plesneste de doua ori cu ciocul peste burta, de te face sa alergi afara în strada, urlând de durere.

Algazy, care are mai totdeauna neplaceri si discutii cu clientii, din cauza acestui procedeu nepermis al lui Grummer, iese în goana dupa tine, te pofteste înapoi si, spre a-ti lua meritata satisfactie, îti da dreptul - daca ai cumparat un obiect mai scump ca 15 bani - sa... mirosi putin ciocul lui Grummer si, daca vrei, sa-l strângi cât de tare de o basica cenusie de cauciuc, pe care o are însurupata la spate, putin deasupra feselor, ceea ce îl face sa sara prin magazin fara sa miste din genunchi, scotând si sunete nearticulate...

Într-una din zile, Grummer, fara a-l anunta pe Algazy, lua roaba si porni singur în cautare de cârpe si arsice, dar la înapoiere, gasind din întâmplare si câteva resturi de poeme se prefacu bolnav si, sub plapoma, le mânca singur pe furis. Algazy, simtind, intra dupa el acolo cu intentia sincera de a-i face numai o usoara morala, dar cu groaza observa în stomacul lui Grummer ca tot ce ramasese bun din literatura fusese consumat si digerat.

Lipsit astfel pe viitor de orice hrana a lui mai aleasa, Algazy, drept compensatie, mânca toata basica lui Grummer, în timp ce acesta dormea...

Dezesperat, a doua zi, Grummer - ramas fara basica singur pe lume - lua pe batrân în cioc si, dupa apusul soarelui, îl urca cu furie pe vârful unui munte înalt... O lupta uriasa se încinse acolo între ei si tinu toata noaptea, pâna când, înspre ziua, Grummer, învins, se oferi sa restituie toata literatura înghitita. El o vomita în mâinile lui Algazy... Dar batrânul, în pântecul caruia fermentii basicii înghitite începuse sa trezeasca fiorii literaturii viitorului, gasi ca tot ce i se ofera este prea putin si învechit...

Înfometati si nefiind în stare sa gaseasca prin întunerec hrana ideala de care amândoi aveau atâta nevoie, reluara atunci lupta cu puteri îndoite si, sub pretext ca se gusta numai pentru a se complecta si cunoaste mai bine, începura sa se muste cu furie mereu crescânda, pâna ce, consumându-se treptat unul pe altul, ajunsera ambii la ultimul os... Algazy termina mai întâi...

[modifica] Epilog

A doua zi, la poalele muntelui, trecatorii putura vedea într-un sant, aruncate de ploaie, un gratar cu sârma ghimpata si un mirositor plisc de lemn... Autoritatile fura înstiintate, dar mai înainte ca ele sa fi sosit la fata locului, una din sotiile lui Algazy, care avea forma ele matura, aparu pe neasteptate si... dând de doua-trei ori, în dreapta si în stânga, matura tot ce gasi la gunoi...

[modifica] Note

1. E fosta firma a unui cunoscut magazin de geamantane, portmoneuri etc. din capitala, ramasa astazi sub un singur nume. În tot cazul, ne permitem a crede ca numele de Algazy sau Grummer, dupa imaginile ce trezesc prin muzicalitatea lor specifica - rezultat al impresiunii sonore ce produc în ureche - nu par a corespunde aspectului, dinamicii si continutului acestor doi simpatici si distinsi cetateni asa cum îi stim noi din realitate...

Ne permitem a arata mai sus cititorilor cum ar fi trebuit si cum ar fi putut sa fie un Algazy sau un Grummer „in abstracto", daca dânsii nu ar fi fost creati de o întâmplare, o soarta care mai deloc nu tine seama daca obiectele creatiunilor ei corespund, în forma si miscarea lor, cu numele ce li s-a harazit.

Cerem scuze d-lor Algazy & Grummer pentru observarile ce ne permiseram mai sus; o facem însa si din dorinta de a-i servi, desteptându-i din vreme asupra masurilor de îndreptare în aceasta privinta.

Se pare ca remediul nu ar putea fi decât unul si singur: sau sa-si gaseasca fiecare alt nume, în adevar adecvat realitatii lor personale, sau sa se modifice ei însisi, cât mai e timpul, ca forma si ca roluri, dupa singura estetica a numelor ce poarta, daca vor sa le mai pastreze...

zi cretina,hirtie creponata,si natiune cramponata

scurt si la obiect

Ploaia încetase si ultimele ramasite de nouri se împrastiasera cu totul… Cu vestmintele ude si parul în dezordine, ratacea în întunericul noptii cautând un lacas de adapost…

Ajunse, fara sa stie, lânga cripta învechita si roasa de vremuri a mînastirii, de care, apropiindu-se mai cu atentie, o mirosi si o linse de vreo 56 ori în sir, fara sa obtina nici un rezultat.

Contrariat, îsi scoase atunci spada si navali în curtea mînastirii… Fu însa repede înduiosat de privirea blînda a unei gaini ce îi iesise întru întîmpinare si care, cu un gest timid, dar plin de caritate crestina, îl pofti sa astepte cîteva momente în cancelarie… Calmat putin cîte putin, apoi emotionat pîna la lacrimi si cuprins de fiorii pocaintei, renunta el pentru totdeauna la orice planuri de razbunare si, dupa ce saruta gaina pe frunte si o puse la pastrare în loc sigur, se apuca de matura toate chiliile si le freca scîndurile cu moloz.

Dupa aceea îsi numara gologanii si se sui într-un copac spre a astepta sosirea diminetii. “Ce splendoare! Ce maretie!” exclama el în extaz în fata naturii, tusind uneori semnificativ si sarind din craca în craca, în vreme ce, pe sub ascuns, avea grija sa dea regulat drumul în vazduh unor muste carora le introducea sub coada lungi fîsii de hîrtie velina…

Fericirea nu-i fu însa de lunga durata… Trei drumeti, cari la început i se dadura drept prieteni si care în cele din urma pretextara sosirea lor acolo ca fiind trimisi din partea Fiscului, se apucara sa-i faca tot felul de mizerii, începînd prin a-i contesta mai întîi însusi dreptul de a sta urcat în copac…

Pentru a se arata însa binecrescuti si a nu uza direct de rigorile ce legea le punea lor la îndemâna, încercara atunci prin tot felul de mijloace piezise sa îl sileasca a parasi copacul… mai întîi prin promisiunea de a-i face regulat spalaturi stomacale, oferindu-I în cele din urma saci cu chirie, aforisme si rumegatura de lemn.

El ramase însa indiferent si rece la toate aceste ademeniri, multumindu-se sa scoata pur si simplu actul sau de pauperitate, pe care întîmplarea facuse sa îl aiba în acea zi la sine si care, printre alte scutiri si avantagii, îi conferea dreptul de a sta pe vine deasupra crengii unui copac, în mod absolut gratuit si oricît timp ar fi voit…

Totusi, pentru a arata ca nu le poarta ranchiuna si ca sa le dea în acelasi timp o lectie fina, de tact si urbanitate, se dete jos, îsi scoase spada si intra de bunavoie în lacul mocirlos si infect din vecinatate, unde înota iepureste timp de aproape o ora; dupa care comisiunea fiscala, umilita si rusinata, o rupse pe loc la fuga, raspîndind pretutindeni, prin sate si orase, prin munti si prin cîmpii, un miros pestilential fiscal.

El însusi, îndurerat si deceptionat de pe urma atîtor încercari rele prin care trecuse, îsi numara gologanii si se sui din nou în copac, de unde de asta data se gainata asupra întregului teren, zîmbind cu perversitate…

Dupa aceea, regretînd sincer ceea ce facuse, dar totusi cu mult profitat moralmente, se dete jos, se scutura cu un centimetru si intonînd cîntecul libertatii vîrî gaina sub gheroc si disparu cu ea în întuneric…

Se crede ca ar fi apucat drumul spre orasul sau natal, unde, satul de burlacie, s-ar fi hotarît ca împreuna cu dînsa sa întemeieze un camin si sa devina folositor semenilor sai, învatîndu-i arta mositului.

"primele" surse de inspiratie

nu o sa dezvalui autorul INCA....este de-al nostru,roman(sa nu va aud ca nu folosesc diacritice sau te miri ce exprimari academice...mie imi place sa spun locuitorii timisorII desi stiu ca e corect timisoarEI) si am reusit sa adun cam tot ce a sris el.

nu stiu exact de ce am pus povestirea asta prima...simt ca vreo 3 cuvinte se potrivesc cu starea mea de spirit---voiaj,chiria,batrine

explicativ:voiaj(dume de scriitor nevindut) egal cu ce simt eu ca este viata mea :))))

chiria egal cu ceva ce nu platesc deci sunt fericit nu?

batrine egal cu naiba stie dar mergea cu restul

Din toate preparativele voiajului, cea mai mare parte erau îndeplinite; în cele din urma, reusi sa plateasca si chiria, ajutat fiind de cele doua batrîne rate ale sale, si care nici de asta data nu-l lasara sa alerge la mila vecinilor. Singurul lucru ce îi cereau în schimb era sa fie si ele primite, cel putin o ora pe zi, în camera sa de lucru, care exala un asa de dulce si îmbatator miros de ciurciuvele. Se sui în corabie.

Sentimentul puternic si neînvins de tata îl trase însa înapoi la tarm, unde, cu o miscare distrata si nervoasa si în mijlocul poporului iubit, îsi cusu doua tampoane de sugatoare pe captusala mucegaita a smokingului sau, si imediat dupa aceasta, fara a mai pierde timpul, se furisa, neobservat de nimeni, în camera scunda din fundul curtii, trecînd la religiunea mozaica.

Nu mai avea nici un moment de pierdut. Intrase în al saptezecelea an al existentei sale, lasînd în urma un trecut glorios, si acuma zilele îi erau numarate. Singura dorinta ce mai avea era sa-si serbeze nunta de argint. În acest scop chema pe toti argatii si, dupa ce îi invita mai întîi sa ciuguleasca din niste samînta de cînepa, îi arunca în o cristelnita de var. Urmara apoi trei impiegati definitivi de clasa treia si un arhiereu! El însusi, ca sa poata linisti multimea, care începuse sa cîrteasca, îsi ciunti trei degete de la mîna stînga si se sui apoi pe un scaun de cizmarie cu trei picioare, de unde, în sfîrsit, spre satisfactia tuturor, ciocul sau matasos putea sa atîrne, plutind liber si nesuparat de nimeni pe apa rece si proaspata a paraiasului cristalin.

Dupa aceea se sui din nou în corabie. Batrîna sa sotie refuza însa sa-l urmeze, roasa fiind de viermele geloziei din cauza legaturilor de inima ce banui ca el ar fi avut cu o foca. Totusi, constienta de îndatoririle ei de sotie si pentru a nu se arata prost crescuta, îi oferi la plecare oua lipii, un caiet de desen de Borgovanu si un zmeu cu speteze “din patru”, pe cari el le refuza, cu indignare, scuturînd niste alune într-un sac.

Ambitioasa ca orice femeie si neputînd suporta afrontul unui asemenea refuz, netrebnica sotie îl lega atunci cu o frînghie de umerii obrazului si, dupa ce îl tîrî în mod barbar pîna la marginea corabiei, îl lua si îl depuse fara nici o formalitate pe uscat.

Dezgustat de viata si încarcat de glorie si ani, îsi scoase caciula si lua tot atunci ultimele dispozitiuni cari erau si ultima vointa. Renunta la toate titlurile si întreaga sa avere, se dezbraca în pielea goala, ramînînd încins numai cu o funie de tei si, dupa ce în aceasta stare mai privi înca o data marea nemarginita, se sui în prima caruta cu arcuri ce întîlni în cale si, ajungînd în goana cailor la orasul cel mai mare din apropriere, merse din apropriere, merse de se înscrise în barou…

CONCLUZIUNE SI MORALA

De vreti cu toti, în timpul noptii, un somn în tihna sa gustati,

Nu faceti schimb de ilustrate cu cel primar din Cîrligati.

first thing's first-creatie absurda proprie

folosind doar o "colectie" de cuvinte(e mult spus cuvinte...) adunata de-a lungul timpului,apare o poveste incercind sa se apropie cit mai mult de creatiile unor adevarati compozitori de irealitate daca doriti.

voi posta literatura adevarata,incadrata in anumite genuri de nisa daca doriti,doar pentru placerea mea proprie si personala si in speranta ca mai sunt si alti "omi" absurzi pe planeta asta.

NU ma consider bloger si nici nu am de gind sa devin,absurditatiile si observatiile ce vor veni pe zici vor incerca cit mai mult sa descreteasca fruntea unui anumit segment de oameni...vor stii ei care.

Intr-o buna zi Bamse cu Ipse si cu Mondos stateau pe o maghila.Asa oachesi cum erau ei

si ferchesi,parca erau trasi in tzipla si formau un triptic. De undeva din departare

ii lovi un fazer...in lumina noilor evenimente,mondos zise:"ich bin pizdosen" si se avinta

ca un doby in lupta dupa ce bau o gura de biborteni. Bamse de frica ii facu "figura Nelson"

si Ipse ca un tata de albine batu un diblu in perete care orisicit se dovedi a fi doar

doby biznis....Mondos ghidindu-se dupa lozinca "inteligence runs after me but i'm faster"

se crezu in continuare adevaracios si o porni abatut catre Medgidia via Partza.

Eh si mergind el asa catre cocosul fraged si racoros ii veni asa.. cu finetze de catifea

cererile naturii se duse sa faca la bideu unde o intilni pe Shakira o'Neal...hoooopaaaaa

zise Modos scarpinindu-se la putzoc....in acelasi bideu de tzara se intimpla sa fie

si aparatorul gardului lu Shakira oneal Southpole Bamse care zise catre Mondos:

-you'll never get this bigass bitch , biaaaach...

tragind in el cu toporul cu luneta si ranga cu laser din dotare..in aceasta atmosfera dementa

, Gigi Bucea , supervizorul de fapt al toaletei care in timpul liber vindea clapacioace

la ceaprazarie,ii chema in ajutor pe oamenii sai de incredere Retardiniho si Marihoas.

acesta din urma(Marihoas) isteric si coleric din fire fiind,

duse mina la siubsioara,lua un git virtos de pepsic,il compara cu termeni tehnici cu giusul

si citroul de pe vremuri,si intra in utilizarea vrajitorului aka "app wizard".

Evident ca dadu chix ca o chifla ce era,si ferfelita fiindui facut amorul propriu

incepu sa urle ca un bezmetic ca este numa vina celor de la "Voma dizain"!!!

ca sa lamurim auditoriul,aceasta lupta se dadu pe pamintul secular de la Gabrajdia,

cu fuzete si jigloare aruncate la intimplare de catre Mondos cel tembel.Acest raufacator ,

in lupta sa haotica,scoase asul din mineca: o armata de midgits inarmati cu o trila....

catre finalul luptei,vazind ca bulguie , se sui calare pe roata sa patrata,

puse cap tuturor animozitatiilor,reintregi formatia cu Bamse si Ipse,coopta chiar si pe

Gili moartea,care indubitabil era mai incompetent,zglobiu si fensi decit toti laolalta.

Dindu-si seama de greseala facuta si gindindu-se ca gata-i pita lui,Mondos ii rupse bingubastica

si rinele daruite lui Gili moartea,spunindu-i ca e loco si ca ei nu-si rup fisurile asa,

il trimise sa se duca 13 km,sa stea acolo flexat pina o sa faca diuf pac....

acesta ramase stupefiat si isi lua ramas bun de la formatie cu urme de

pilozitati naturale inca nedesprinse in urma secularei batalii de la Gavojdia 1811.......za end

posibil ca urmatoarea postare sa contina "dictionarul" explicativ al anumitor termeni.

nu va chinuiti sa comentati gramatica sau lipsa ei,sau modalitatea de dactilografiere...