"primele" surse de inspiratie

nu o sa dezvalui autorul INCA....este de-al nostru,roman(sa nu va aud ca nu folosesc diacritice sau te miri ce exprimari academice...mie imi place sa spun locuitorii timisorII desi stiu ca e corect timisoarEI) si am reusit sa adun cam tot ce a sris el.

nu stiu exact de ce am pus povestirea asta prima...simt ca vreo 3 cuvinte se potrivesc cu starea mea de spirit---voiaj,chiria,batrine

explicativ:voiaj(dume de scriitor nevindut) egal cu ce simt eu ca este viata mea :))))

chiria egal cu ceva ce nu platesc deci sunt fericit nu?

batrine egal cu naiba stie dar mergea cu restul

Din toate preparativele voiajului, cea mai mare parte erau îndeplinite; în cele din urma, reusi sa plateasca si chiria, ajutat fiind de cele doua batrîne rate ale sale, si care nici de asta data nu-l lasara sa alerge la mila vecinilor. Singurul lucru ce îi cereau în schimb era sa fie si ele primite, cel putin o ora pe zi, în camera sa de lucru, care exala un asa de dulce si îmbatator miros de ciurciuvele. Se sui în corabie.

Sentimentul puternic si neînvins de tata îl trase însa înapoi la tarm, unde, cu o miscare distrata si nervoasa si în mijlocul poporului iubit, îsi cusu doua tampoane de sugatoare pe captusala mucegaita a smokingului sau, si imediat dupa aceasta, fara a mai pierde timpul, se furisa, neobservat de nimeni, în camera scunda din fundul curtii, trecînd la religiunea mozaica.

Nu mai avea nici un moment de pierdut. Intrase în al saptezecelea an al existentei sale, lasînd în urma un trecut glorios, si acuma zilele îi erau numarate. Singura dorinta ce mai avea era sa-si serbeze nunta de argint. În acest scop chema pe toti argatii si, dupa ce îi invita mai întîi sa ciuguleasca din niste samînta de cînepa, îi arunca în o cristelnita de var. Urmara apoi trei impiegati definitivi de clasa treia si un arhiereu! El însusi, ca sa poata linisti multimea, care începuse sa cîrteasca, îsi ciunti trei degete de la mîna stînga si se sui apoi pe un scaun de cizmarie cu trei picioare, de unde, în sfîrsit, spre satisfactia tuturor, ciocul sau matasos putea sa atîrne, plutind liber si nesuparat de nimeni pe apa rece si proaspata a paraiasului cristalin.

Dupa aceea se sui din nou în corabie. Batrîna sa sotie refuza însa sa-l urmeze, roasa fiind de viermele geloziei din cauza legaturilor de inima ce banui ca el ar fi avut cu o foca. Totusi, constienta de îndatoririle ei de sotie si pentru a nu se arata prost crescuta, îi oferi la plecare oua lipii, un caiet de desen de Borgovanu si un zmeu cu speteze “din patru”, pe cari el le refuza, cu indignare, scuturînd niste alune într-un sac.

Ambitioasa ca orice femeie si neputînd suporta afrontul unui asemenea refuz, netrebnica sotie îl lega atunci cu o frînghie de umerii obrazului si, dupa ce îl tîrî în mod barbar pîna la marginea corabiei, îl lua si îl depuse fara nici o formalitate pe uscat.

Dezgustat de viata si încarcat de glorie si ani, îsi scoase caciula si lua tot atunci ultimele dispozitiuni cari erau si ultima vointa. Renunta la toate titlurile si întreaga sa avere, se dezbraca în pielea goala, ramînînd încins numai cu o funie de tei si, dupa ce în aceasta stare mai privi înca o data marea nemarginita, se sui în prima caruta cu arcuri ce întîlni în cale si, ajungînd în goana cailor la orasul cel mai mare din apropriere, merse din apropriere, merse de se înscrise în barou…

CONCLUZIUNE SI MORALA

De vreti cu toti, în timpul noptii, un somn în tihna sa gustati,

Nu faceti schimb de ilustrate cu cel primar din Cîrligati.