Algazy este un batrân simpatic, stirb, zâmbitor si cu barba rasa si matasoasa, frumos asezata pe un gratar însurupat sub barbie si împrejumuit cu sârma ghimpata...
Algazy nu vorbeste nici o limba europeana... Daca însa îl astepti în zori de zi, în faptul diminetei, si îi zici: „Buna ziua Algazy!" insistând mai mult pe sunetul z, Algazy zâmbeste, iar spre a-si manifesta gratitudinea, baga mâna în buzunar si trage de capatul unei sfori, facând sa-i tresalte de bucurie barba un sfert de ora... Desurupat, gratarul îi servea sa rezolve orice probleme mai grele, referitoare la curatirea si linistea casei...
Algazy nu ia mita... O singura data s-a pretat la o asemenea fapta, când era copist la Casa bisericii; dar nu a luat atunci bani, ci numai câteva cioburi de strachini, din dorinta de a face dota unor surori ale sale sarace, cari trebuiau sa se marite toate a doua zi...
Cea mai mare placere a lui Algazy - în afara de obisnuitele-i ocupatii la pravalie - este sa se înhame de bunavoie la o roaba si urmat cam la doi metri de coasociatul sau Grummer - sa alerge, în goana mare, prin praf si arsita soarelui, strabatând comunele rurale, în scopul unic de a aduna cârpe vechi, tinichele de untdelemn gaurite si în special arsice, pe cari apoi le manânca împreuna, dupa miezul noptii, în tacerea cea mai sinistra...
Grummer are si un cioc de lemn aromatic...
Fire închisa si temperament bilios, sta toata ziua lungit sub tejghea, cu ciocul vârât într-o gaura sub podea...
Cum intri la ei în magazin, un miros delicios îti gâdila narile... Esti întâmpinat la scara de un baiat cinstit, care, pe cap, în loc de par, are fire de arnici verde; apoi esti salutat cu multa amabilitate de Algazy si poftit sa stai jos pe un taburel.
Grummer sta si pândeste... Perfid, cu privirea piezisa, scotând mai întâi numai ciocul, pe care ostentativ îl prelinge în sus si în jos pe un jgheab anume facut la muchea tejghelei, apare la urma în întregime... Face prin tot felul de manopere pe Algazy sâi paraseasca localul, apoi, insinuant, te atrage pe nesimtite în tot soiul de discutii - mai ales de sport si literatura - pâna ce, când îi vine bine, te plesneste de doua ori cu ciocul peste burta, de te face sa alergi afara în strada, urlând de durere.
Algazy, care are mai totdeauna neplaceri si discutii cu clientii, din cauza acestui procedeu nepermis al lui Grummer, iese în goana dupa tine, te pofteste înapoi si, spre a-ti lua meritata satisfactie, îti da dreptul - daca ai cumparat un obiect mai scump ca 15 bani - sa... mirosi putin ciocul lui Grummer si, daca vrei, sa-l strângi cât de tare de o basica cenusie de cauciuc, pe care o are însurupata la spate, putin deasupra feselor, ceea ce îl face sa sara prin magazin fara sa miste din genunchi, scotând si sunete nearticulate...
Într-una din zile, Grummer, fara a-l anunta pe Algazy, lua roaba si porni singur în cautare de cârpe si arsice, dar la înapoiere, gasind din întâmplare si câteva resturi de poeme se prefacu bolnav si, sub plapoma, le mânca singur pe furis. Algazy, simtind, intra dupa el acolo cu intentia sincera de a-i face numai o usoara morala, dar cu groaza observa în stomacul lui Grummer ca tot ce ramasese bun din literatura fusese consumat si digerat.
Lipsit astfel pe viitor de orice hrana a lui mai aleasa, Algazy, drept compensatie, mânca toata basica lui Grummer, în timp ce acesta dormea...
Dezesperat, a doua zi, Grummer - ramas fara basica singur pe lume - lua pe batrân în cioc si, dupa apusul soarelui, îl urca cu furie pe vârful unui munte înalt... O lupta uriasa se încinse acolo între ei si tinu toata noaptea, pâna când, înspre ziua, Grummer, învins, se oferi sa restituie toata literatura înghitita. El o vomita în mâinile lui Algazy... Dar batrânul, în pântecul caruia fermentii basicii înghitite începuse sa trezeasca fiorii literaturii viitorului, gasi ca tot ce i se ofera este prea putin si învechit...
Înfometati si nefiind în stare sa gaseasca prin întunerec hrana ideala de care amândoi aveau atâta nevoie, reluara atunci lupta cu puteri îndoite si, sub pretext ca se gusta numai pentru a se complecta si cunoaste mai bine, începura sa se muste cu furie mereu crescânda, pâna ce, consumându-se treptat unul pe altul, ajunsera ambii la ultimul os... Algazy termina mai întâi...
[modifica] Epilog
A doua zi, la poalele muntelui, trecatorii putura vedea într-un sant, aruncate de ploaie, un gratar cu sârma ghimpata si un mirositor plisc de lemn... Autoritatile fura înstiintate, dar mai înainte ca ele sa fi sosit la fata locului, una din sotiile lui Algazy, care avea forma ele matura, aparu pe neasteptate si... dând de doua-trei ori, în dreapta si în stânga, matura tot ce gasi la gunoi...
[modifica] Note
1. E fosta firma a unui cunoscut magazin de geamantane, portmoneuri etc. din capitala, ramasa astazi sub un singur nume. În tot cazul, ne permitem a crede ca numele de Algazy sau Grummer, dupa imaginile ce trezesc prin muzicalitatea lor specifica - rezultat al impresiunii sonore ce produc în ureche - nu par a corespunde aspectului, dinamicii si continutului acestor doi simpatici si distinsi cetateni asa cum îi stim noi din realitate...
Ne permitem a arata mai sus cititorilor cum ar fi trebuit si cum ar fi putut sa fie un Algazy sau un Grummer „in abstracto", daca dânsii nu ar fi fost creati de o întâmplare, o soarta care mai deloc nu tine seama daca obiectele creatiunilor ei corespund, în forma si miscarea lor, cu numele ce li s-a harazit.
Cerem scuze d-lor Algazy & Grummer pentru observarile ce ne permiseram mai sus; o facem însa si din dorinta de a-i servi, desteptându-i din vreme asupra masurilor de îndreptare în aceasta privinta.
Se pare ca remediul nu ar putea fi decât unul si singur: sau sa-si gaseasca fiecare alt nume, în adevar adecvat realitatii lor personale, sau sa se modifice ei însisi, cât mai e timpul, ca forma si ca roluri, dupa singura estetica a numelor ce poarta, daca vor sa le mai pastreze...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu